De ce mai există eşecuri în viaţă chiar şi în era cunoaşterii şi a informaţiei - Limbajul MintiiLimbajul Mintii
De ce mai există eşecuri în viaţă chiar şi în era cunoaşterii şi a informaţiei

Poza 0g

 

Îmi aduc aminte că atunci când am terminat facultatea mi-am jurat că n-o să mai învăţ nimic, niciodată.

 

Mă săturasem să-mi tot solicit creierul. Vroiam şi eu să mă relaxez şi să am un confort psihic pe o perioadă mai lungă de timp.

 

Chiar mă săturasem şi să ştii că m-am ţinut de cuvânt.

 

Dar după cum probabil ştii şi tu, viaţa nu te lasă în pace şi te provoacă mereu ca să-ţi schimbi jurămintele puerile.

 

Aşa am păţit şi eu după ce am eşuat lamentabil în prima mea afacere pe care am avut-o în construcţii.

 

 

Prima revelaţie

 

Era un timp când construcţiile mergeau bine în România, aproape de la sine, iar eu deja mă cocoţasem pe valul acestui trend.

 

Nu aveam nevoie de cunoştinţe elaborate despre afaceri, investiţii,…. Mă descurcam doar cu intuiţia mea şi cu câteva idei furate de la alţii. Asta era strategia mea.

 

Însă când lucrurile nu au mai mers şi nu a mai existat cerere, strategia pe care am adoptat-o la început m-a condus treptat către eşec. Cu ceea ce ştiam despre afaceri, evident că nu am reuşit să fac faţă situaţiei.

 

Suferinţa şi schimbările care au avut loc de pe urma acestei întâmplări m-a făcut să-mi încalc jurămintele anterioare şi să-mi dau seama că aveam nevoie de cunoştinţe noi, altele decât cele din facultate.

 

Chiar dacă îmi jurasem că nu o voi mai face, m-am pus din nou cu burta pe carte.

 

Uitându-mă la cei care au rezistat pe piaţă, mi-am dat seama de un lucru.

 

Ei, în comparaţie cu mine, aveau cunoaştere, aveau informaţii despre ce au de făcut când vin momentele de cumpănă, ştiau ce măsuri au de luat.

 

Mă simţeam vinovat pentru ignoranţa mea de a nu mai învăţa lucruri noi, iar acel sentiment de vinovăţie m-a determinat să mă schimb.

 

Şi am făcut-o din primul moment în care am început să mă întreb cum era viaţa mea dacă aş fi învăţat la timp ceea ce era de învăţat şi nu eram orgolios şi prost, gândindu-mă că le ştiu pe toate.

 

Ah, oare unde eram acum, îmi spuneam?

 

Într-un final m-am consolat. Şi mi-am spus, „OK! Ce-a fost a fost. Doar nu am să-mi tai venele pentru asta. Hai să văd ce fac de-acum înainte!”

 

O duceam rău cu banii. Aşa că mi-am desfiinţat cele 2 asigurări de viaţă pe care le aveam, am vândut o maşină de transport care îmi mai rămăsese după eşecul cu firma de construcţii şi am intrat într-un program foarte scump de dezvoltare personală.  

 

Aşa am început să învăţ strategii despre:  relaţionarea cu oamenii, influenţare, despre cum să câştigi încrederea celor din jur, despre marketing, vânzări şi negocieri, despre cum să începi o afacere de la zero, cum să supravieţuieşti pe timp de criză…

 

Devenisem foarte hotărât să împrumut cât mai multe strategii ale oamenilor de succes. Le citeam cărţile şi mergeam la cursurile lor pentru că vroiam să îmi trăiesc şi eu visul meu, la fel cum reuşiseră şi ei.

 

Acum credeam din tot sufletul că acumulasem ditamai arsenalul de informaţii cu care să plec în noua mea viaţă. Tolba îmi era plină de uneltele înţelepciunii, iar ele abia aşteptau să-şi facă treaba.

 

Nu ştiam atunci că de fapt drumul cel nou pe care îl începusem mă făcea să fiu din nou martor la o altă revelaţie cu privire la viaţa mea, de data aceasta şi mai puternică.

 

 

A doua revelaţie

 

Să-ţi mai spun că am pornit alte 2 afaceri mai micuţe cărora după 7 luni le-am zis şi lor, amin?

 

Cu una făceam comerţ cu produse cosmetice şi suplimente naturale, iar cu cealaltă prestam servicii de coaching şi consiliere. Pentru ambele era o piaţă fantastică, însă eu tot nu m-am descurcat.

 

DA! Dădusem o grămadă de bani pe noua mea educaţie, pe noile mele abilităţi şi din nou mă vedeam în pragul disperării financiare.

 

Ajunsesem să nu mai înţelegeam nimic din ce se întâmpla!

 

Îmi spuneam, OK, prima dată am dat-o în bară pentru că îmi lipseau cunoştinţele, dar acum? Care e motivul?

 

Fucking sheet! Eram nervos şi începuse să-mi fie şi frică de ceea ce o să se întâmple cu mine.

 

Era clar că toate strategiile pe care le învăţasem nu se potriveau şi pentru mine. Bine, bine, dar de ce funcţionau la alţii şi la mine nu?

 

Ştii cum este acea senzaţie când simţi că nu poţi să-ţi iei şi tu partea ta care ţi se cuvine şi care corespunde cunoştinţelor şi strategiilor tale învăţate?

 

Aşa mă simţeam eu, ca un om cu o soartă potrivinică, care îi pune mereu piedică în drumul către borcanul cu dulciurile vieţii.

 

Culmea! Ajunsesem acum să simt gustul amar al eşecului din perspectiva unui expert foarte documentat gândindu-mă că , „ştiu, da’ la ce îmi foloseşte că ştiu. Eu nu sunt în stare să fac ca ei!”.

 

Nu ştiu ce să-ţi zic, poate că un om normal, în locul meu, se oprea din drum. Se resemna şi gata. Însă eu m-am ambiţionat şi mai tare.

 

Cred că a fost prima dată în viaţa mea atunci când orgoliul meu nu s-a mai dovedit a fi unul prostesc ci, dimpotrivă, chiar m-a ajutat.

 

Am început din nou să îmi dau înapoi toate filmele care s-au petrecut şi să îmi amintesc exact cum am vorbit cu clienţii, ce le-am spus, cum m-am promovat, cu ce gânduri am făcut-o,…

 

Descoperirea pe care am făcut-o a fost că mi-a lipsit atitudinea potrivită cu care am adoptat strategiile învăţate.

 

Mai exact starea mea emoţională şi mentală neprielnică pe care am avut-o atunci, mi-au transformat strategile verificate ca fiind de succes, într-unele necâştigătoare pentru mine.

 

Am avut revelaţia faptului că altceva este şi mai important decât să ştii „ce” ai de făcut şi „cum” să faci.

 

Uite un exemplu:

 

Să spunem că eu te învăţ cum să prinzi o bancnotă în timp ce cade. Ştii că traiectoria ei este foarte neregulată.

 

Imaginează-ţi că stau în faţa ta şi îţi arăt toţi paşii pe care îi ai de făcut ca atunci când eu dau drumul la bancnotă, tu să o poţi prinde înainte ca ea să atingă podeaua.

 

Îţi spun cum să-mi calibrezi mişcările, cum să priveşti ca să fii cât mai pe fază şi să ai o reacţie rapidă,… etc.

 

Acum gândeşte-te, când vei avea succes cu strategia învăţată de la mine?

 

Când vei sta în faţa mea simţindu-te nerăbdător şi precipitat şi gândindu-te că poate nu vei fi pe fază când îi voi da drumul la bancnotă…

 

…sau când vei sta în faţa mea relaxat, liniştit şi cu mintea ta golită de griji?

 

Ce zici, facem experimentul, ca să observi cât de utilă poate fi a doua variantă? 🙂  

 

Eu când m-am apucat să scriu prima dată pe blog, nu mă citea aproape nimeni pentru că scriam cu atitudinea unui profesor care te ia de sus şi face pe deşteptul.

 

Ştiam toţi paşii ca să creez un articol dar atitudinea cu care scriam şi pe care de altfel o transmiteam oamenilor îi făcea pe aceştia să de  îndepărteze de mine şi nu mai erau interesaţi să mă citească.

 

Când mi-am schimbat atitudinea şi am devenit mai mult un prieten decât un profesor care predă, atunci am început să fiu citit. Oamenii au început să-mi răspundă la emailuri şi să interacţioneze cu mine.

 

Ce s-a schimbat? Strategia paşilor de a scrie?

NU! Psihologia mea s-a schimbat şi automat stilul meu de a scrie.

 

Teoria nu bate cu practica pentru că în practică intervin stările mentale şi emoţionale proprii.

 

Nivelul dezvoltării psihologice a fiecăruia este cel care face diferenţa dintre oamenii care aplică ceea ce învaţă şi care duc până la capăt o strategie de succes… şi cei care ştiu multe şi reuşesc foarte puţine.

 

De aceea poţi să mergi de 1000 de ori pe un drum bătătorit de alţii şi cu toate astea este foarte posibil ca tu să nu poţi ajunge la destinaţie la fel ca ei.

 

Şi să nu crezi că ei sunt mai deştepţi ca tine. Tu poate eşti mai deştept dar asta nu contează pentru că atitudinea cu care adopţi o strategie este mult mai importantă decât cunoştinţele pe care le ai, este mai mult mai valorosă decât strategia însăşi.

 

„Succesul şi reuşita în viaţă este doar 20% strategie, restul de 80% este psihologie personală”. – Tony Robbins

 

Eşecul meu din poziţia de expert, m-a îndreptat spre studiul psihologiei comportamentale sau experenţiale a oamenilor.

 

Am înţeles că „mama tuturor strategiior de succes” este aceea prin care eu să lucrezi asupra stărilor mele emoţionale şi mentale.

 

Înainte să-ţi vorbesc concret despre ele, vreau mai întâi să-ţi mai spun un singur lucru.

 

 

Deţinem strategii pentru a avea un succes nebun şi pentru a putea trăi ca în Rai…

 

 

În era noastră ai şansa să afli în doar 5 minute:

 

–  cum să pregăteşti un referat pentru a lua nota 10 la şcoală

 

cum să înveţi şi să memorezi într-o zi cât alţii în zece

 

cum să devii carismatic şi să câştigi încrederea celor din jur

 

cum să slăbeşti, să pui muşchi pe tine şi să arăţi ca un fotomodel

 

cum să devii atractiv pentru sexul opus, să-l seduci şi să întemeiezi cu el o familie frumoasă

 

cum să ai o relaţie de cuplu armonioasă şi să păstrezi în interiorul ei sentimentele momentelor de la început

 

cum să te înţelegi mai bine cu nepotul sau copilul tău care tocmai a început să aibă propriile lui păreri şi propria lui personalitate

 

cum să startezi un proiect nou sau o afacere, să faci marketing ca să vinzi, să negociezi şi să faci în câţiva ani primul milion de euro

 

cum să devii independent financiar

 

cum să devii un lider bun, să ştii să comunici eficient, să influenţezi pozitiv oamenii şi să-i conduci astfel încât ei să te ajute să ridici imperii financiare

 

cum să te placă şeful, să-ţi faci uşor prieteni, să-ţi faci treaba eficient şi să devii în scurt timp o vedetă care primeşte diploma de „cel mai bun angajat al anului”

 

– …. cum să faci şi tu cei 7,8… paşi către succes şi realizare personală

 

 

(…. mai pune tu niscai liniuţe că eu m-am plictisit 🙂  )

 

 

Peste tot în jurul nostru există o cunoaştere aproape absolută pe care o putem accesa.

 

Nu avem cum să ne mai plângem că nu ştim cum să facem, că nu ştim ce decizii să luăm în anumite situaţii, că habar nu avem cum să ne comportăm sau cum să acţionăm.

 

Eşti de acord? Da, pentru că poţi afla orice despre „cum să…”

 

Avem la îndemână toate strategiile de a ne rezolva orice problemă, şi de a ne atinge orice vis care ne trece prin minte.

 

Asta ne face să credem şi să sperăm că putem să aducem oricând succesul şi Raiul în viaţa noastră, atâta timp cât deţinem cunoaşterea şi avem informaţii.

 

 

…şi totuşi majoritatea oamenilor îşi trăiesc eşecul şi Iadul

 

Cu toată cunoaşterea pe care o pot dobândi, cei mai mulţi dintre oameni trăiesc gustul amar al eşecurilor repetate.

 

-Ei se simt rău în pielea lor pentru că nu reuşesc să-şi dea jos kilogramele în plus.

 

– Prea multe paturi de spital sunt ocupate, prea mulţi oameni bolnavi. Ai zice că suntem în timpul primului război

 

-Majoritatea cuplurilor, care la început radiau de dragoste şi iubire, au început să creeze deja o modă din a divorţa (Cum? X şi Y au divorţat? Nu-mi vine să cred!)

 

– Cercurile de prieteni s-au transferat pe Facebook, acolo unde nu mai simţi dacă cineva mai ţine la tine, nu mai vezi prietenia din ochii celuilalt

 

– Prea mulţi părinţi şi-au pierdut răbdarea în faţa propriilor copii pe care îi considerau cândva motivul împlinirii lor sufleteşti.

 

– Lipsa banilor şi lipsa visurilor împlinite a început să distrugă speranţe, făcându-i pe cei mai mulţi oameni să-şi piardă înţelesul existenţei lor pe acest pământ

 

– Succesul a devenit o himeră, iar când cineva vorbeşte despre el, este privit ca pe un vânzător de iluzii   

 

Din păcate aceasta este starea de fapt şi ea scoate în evidenţă o mare discrepanţă între ceea ce pot oamenii să facă şi ceea ce fac de fapt.

 

Poate cel mai util „cum” pe care este necesar să-l înveţi este acela de la a şti „cum să capeţi atitudinea potrivită, o stare emoţională şi mentală adecvată”. Este mai important decât „cum” –ul de la a şti „cum să aplici o strategie de succes”.

 

În ziua de azi avem la îndemâna noastră resurse nelimitate cu care să evităm eşecurile şi să obţinem tot ce ne trece prin cap.

 

Şi totuşi, statistic vorbind doar 4 %  dintre oameni aplică informaţiile pe care le învaţă. Atenţie, doar 4 %!

 

Apoi, dintre cei care le aplică, doar 10% dintrei ei reuşesc să aibă succes cu ele.

 

Practic rata de reuşită este de 1 la 250.

 

Cu ale cuvinte dacă la un curs vin 250 de oameni şi dobândesc cunoştinţe şi învaţă strategii câştigătoare,  din acea sală doar 10 persoane le vor aplica şi doar un singur om dintre aceştia va reuşi să aibă succes.

 

Asta ne arată statistica. De ce este o rată de reuşită aşa de mică?

 

Greşeala este că ne concentrăm prea mult pe strategii şi de fapt nu ele singure pot rezolva problema insuccelor de orice natură.

 

Nu a şti cum să facem este problema, ci resursele noastre interioare, adică stările psihice şi mentale în care ne aflăm atunci când acţionăm, sunt problema.

 

Aceste stări interioare sunt resursele care fac ca o strategie învăţată şi verificată de alţii, în fianal să fie câştigătoare şi pentru noi.

 

Când eşti împăcat cu tine, echilibrat, inventiv, fericit, motivat, pasionat, suficient de determinat să îţi îndeplineşti scopul,…

 

… când eşti dedicat şi plin de respect şi de iubire faţă de tine şi de ceilalţi, atunci poţi obţine bani, relații, informaţii, condiţii, siguranţă, diversitate, atenţie, iubire,….

 

 ….şi orice altă resursă exterioară de pe acest pământ care să-ţi transforme viaţă într-un Rai şi într-un izvor de împlinire.

 

Abia atunci poţi paria că strategia pe care ai învăţat-o tu, va avea succes 100%. Abia atunci poţi paria pe tine.

 

***

 

Din păcate azi trebuie să mă opresc aici.

 

Nu mai am timp, însă data viitoare îţi voi vorbi despre „Ce înseamnă de fapt psihologie personală” şi îţi voi face o descriere mai amplă.

 

Aşa cum ţi-am spus, pentru a putea paria pe tine în orice situaţie de viaţă, va trebui să înveţi să lucrezi cu stările tale interioare, cu emoţiile şi gândurile tale.

 

Stai liniştit!

Pentru asta nu ai nevoie să faci facultatea de psihologie şi nici să obţii vreun doctorat în domeniu. Ai nevoie doar de puţină practică şi experimentare.

 

Despre aceste aspecte voi mai vorbi în emailurile următoare.

 

Până atunci ceea ce poţi să faci este să te întorci puţin în trecutul tău şi să analizezi o situaţie în faţa căreia nu ai reuşit să dai din tine 100%.

 

Când ştii că ai făcut tot ceea ce trebuia, tot ceea ce ştiai că-i bine să faci şi totuşi nu ţi-ai ieşit nimic din ceea ce vroiai să-ţi iasă.

 

Aminteşte-ţi care era starea ta emoţională de atunci, ce îţi spuneai în gând sau cu voce tare?

 

Şi apoi răspunde la următoarea întrebare: Ce aş fi putut face dacă m-aş fi simţit altfel şi dacă aş fi avut altfel de gânduri?” 

 

Dacă reuşeşti să faci acest exerciţiu vei trăi şi tu pe pielea acea revelaţie pe care le-am avut şi eu despre importanţa psihologiei personale.

 

Ca să fii sigur că vei primi următorul material, te rog lasă-mi pe site adresa ta de email.

 

În cazul în care mi-ai lăsat-o deja, fii cu ochii pe inbox-ul tău zilele aceastea!

 

Pe curând

Ciprian

 





Ce părere ai despre acest articol ?

Comentarii

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

De ce sa te inscrii pentru pachet?


bifa Înveţi cum să-ţi pui rapid ordine in minte ca să îţi pui ordine în viaţă

bifa Înveţi cea mai eficientă tehnică de amplificare a încrederii în tine

bifa Afli cum să scapi de negativitate şi amintiri neplăcute

bifa Afli cum să amplifici o emoţie plăcută sau productivă

Ultimele articole