O poveste de coaching despre relaţia cu tatăl..sau cum scapi definitiv de orice reacţie n.i.r.(negativă, incontrolabilă, regretabilă) - Limbajul MintiiLimbajul Mintii
O poveste de coaching despre relaţia cu tatăl..sau cum scapi definitiv de orice reacţie n.i.r.(negativă, incontrolabilă, regretabilă)

poza_00

 

 

Bun găsit,

 

Îți scriu acest material prins între cele 2 cursuri de la Iaşi şi de la Bucureşti despre echilibrul emoţional.

 

Aşa că o să trec foarte rapid la fapte.

 

Azi am pentru tine o formulă magică pe care eu o folosesc cu succes în şedinţele de coaching .

 

Ea dă rezultate foarte bune când vrei să-ţi gestioneze o reacţie nedorită faţă de o persoană apropiată care prin comportamentul ei,  reuşeşte să îţi strice echilibrul emoţional.

 

E vorba de a schimba acel comportament negativ, aparent incontrolabil, de genul supărare, întristare sau de cele mai multe ori enervare,…

 

…pe care mulţi oameni îl afişează frecvent faţă de proprii copii, partener de cuplu, părinţi, prieteni, colegi,… şi pe care apoi îl regretă de fiecare dată.

 

Ca să intri foarte bine în subiect, o să-ţi povestesc despre o cunoştinţă mai veche de-a mea cu care am lucrat acum 3 zile ca şi client de coaching .

 

E vorba de Ionuţ, un amic din copilărie, pe care l-am revăzut după 25 de ani,… unde crezi? Pe Facebook.

 

(Acum înţeleg de ce Andreea Marin nu mai face emisiunea Surprize-Surprize  😛 . E prea mare concurenţa  😉 )

 

Ionuţ m-a găsit din întâmplare pe Facebook, a văzut cu ce mă ocup şi m-a contactat ca să-l ajut într-o problemă.

 

Şi uite aşa, înconjuraţi amândoi de bucuria reîntâlnirii, am început împreună şedinţa de coaching .

 

Ionuţ dragule, ia spune-mi despre ce vrei să vorbim? Mi-ai spus la telefon că ai o problemă pe care nu o putem vorbi decât faţă în faţă.

 

Am o problemă cu tatăl meu. Nu cred că există zi în care să nu mă cert cu el. Şi apoi îmi pare rău că m-am luat de el şi că am reacţionat aşa.

 

OK! De când ai problema asta?

 

Nu mai ştiu exact. De vreo câţiva ani buni. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, am avut problema asta mai tot timpul.

 

(Acum o să sar peste o mare parte din dialog pentru că el cuprinde multe aspecte confidenţiale şi pentru ca să mă apropii mai rapid de ceea ce este relevant pentru tine)

 

OK Ionuţ! Perfect Până aici. Suntem pe drumul cel bun.

Acum aş vrea să-ţi aminteşti cea mai mare ceartă pe care ai avut-o cu el sau cea mai recentă. Te rog asta pentru că sunt curios să aflu ceva.

 

Da, chiar ieri am avut un tărăboi foarte mare cu el.

 

Poţi să-mi spui în detaliu ce s-a întâmplat, de la ce a pornit totul?

 

Tata parcă a luat-o razna. A devenit foarte încăpăţânat. Face numai ce vrea el şi tot ce face sunt prostii. A îmbătrânit şi s-a prostit.

 

Bea şi nu are voie să bea pentru că e bolnav. Se consumă şi se enervează pentru toate nimicurile. Se stresează cu o grămadă de chestii şi mă stresează şi pe mine cu ele.

 

A devenit un ignorant, nu-l mai interesează nimic, nu mai este atent la ce îi spun, parcă vorbesc la pereţi. Şi asta ne afectează pe toţi din familie, pe mine, pe mama, pe soţia mea.

 

Eu mă străduiesc să fie bine, să-l fac să înţeleagă că greşeşte, că lucrurile nu stau aşa cum gândeşte el. Dar n-am cu cine, o ţine pe a lui tot timpul.

 

Mă străduiesc să nu mă enervez în discuţiile cu el, dar nu reuşesc şi reacţionez agresiv. Îl cert, îl jignesc, încep să-i reproşezi lucruri de la Adam şi Eva,…. Şi apoi îmi pare rău că m-am purtat aşa cu el.

 

Şi chiar sufăr după ce răbufnesc şi mă iau de el. Şi când văd că şi el suferă, asta mă face să-mi pară rău şi mai tare.

 

Uite! Ca să înţeleg eu mai bine cum stă treaba hai să luăm lucrurile pe rând.

 (acum îi pun o întrebare ca să îl scot din starea emoţională în care a intrat)

 

Ce se întâmplă chiar înainte ca tu să te enervezi şi să reacţionezi agresiv?

 

Păi îl aud cum mă contrazice. Adică ce, el nu ştie ce face?… îmi spune să-l las în pace. Şi atunci începe să vorbească tare. Văd cum se schimbă la faţă, cum i se tulbură ochii, cum se încruntă şi cum gesticulează.

 

Şi toate astea te enervează şi te face să reacţionezi negativ?

 

Da!

 

Aha! Ia zi Ionuţ, dacă am aduce un necunoscut de pe stradă şi l-ar privi şi l-ar asculta pe tatăl tău în timp ce se manifestă în acelaşi fel,… ce crezi, s-ar enerva şi acea persoană?

 

Nu, evident, ce treabă are ăla cu taică-meu. Poate cel mult i s-ar părea ciudat.

 

Ok! Dar nu s-ar enerva?

 

Nu, de ce să se enerveze? Nic măcar nu-l cunoaşte.

 

Hmmm! Să înţeleg că tatăl tău este enervant doar pentru tine în momentul în care discuţi cu el, nu şi pentru altcineva?

 

Mda!… Şi ce să fac?

 

Adică, dacă schimbarea lui la faţă, ochii,…gesturile lui ar fi enervante la modul universal, înseamnă că ar trebui să enerveze pe toată lumea, nu-i aşa?

 

Da, înţeleg unde baţi.

 

– OK! Acum, te rog, refă din nou filmul în care te-ai certat ultima dată cu tatăl tău şi spune-mi ce s-a întâmplat între ceea ce ai auzi şi ai văzut la el şi momentul în care te-ai enervat?

 

(Atenţie la următoarea întrebarea asta pentru că ea va scoate la iveală adevărata problemă)

 

Este ceva ce vezi în plus, auzi în plus, simţi sau îţi spui în mintea ta?

 

(După câtva timp de gândire Ionuţ spune)

 

Da, în momentul în care îl văd şi îl ascult, îmi spun mie cât de multe probleme o să-mi facă de acum înainte.

 

Şi ce altceva îţi mai spui ţie în acel moment?

 

Că o să am de tras cu el. O să fiu nevoit să-mi las treburile mele baltă şi să am grijă de el pentru că sigur o să facă iar o prostie şi sigur trebuie să vin eu să o repar.

 

Deci hai să recapitulăm.

El se manifestă aşa cum se manifestă,…tu în acest timp îl observi cum se schimbă la faţă, i se tulbură ochii, ridică vocea la tine, gesticulează,….

…apoi îţi spui în mintea ta că o să ai de tras cu el şi că o să continue să facă prostii….

… apoi te enervezi şi începi să te iei de el. Corect până aici? Asta e ordinea evenimentelor? 

 

 Da! Corect!

 

Bun! Hai să vedem ce putem face?

 

Te-ar ajuta dacă la final, după reacţia ta negativă şi regretabilă, tu nu te-ai mai simţi vinovat şi nu ai mai suferi? Să zicem că te-ai simţi uşurat pentru tot ce i-ai spus.

 

(i-am pus întrebarea asta ca să înţeleg dacă Ionuţ nu ar avea ceva de câştigat în urma reacţiei negative faţă de tatăl său)

 

Păi cum să mă simt uşurat? Nu am cum să mă simt uşurat. E tatăl meu. Îl iubesc dar mă roade faptul că este aşa.

 

Bun, deci aici nu putem schimba nimic. Înţeleg că vei înceta să te mai simţi vinovat şi să îţi pară rău, doar dacă  îţi schimbi reacţia şi procedezi altfel, corect?

 

Logic!

 

Perfect! Şi ce anume te face să ai reacţia asta faţă de el?

 

Păi, mă enervează de mor.

 

Adică dacă nu te-ai mai enerva, ai reacţiona altfel?

 

Daaa! Normal

 

Super! Şi ce ai putea să faci ca să nu te mai enervezi?

 

Păi tocmai asta e, că nu ştiu ce să fac ca să nu mă mai enervez.

 

Bine, hai să te întreb altfel.

 

(Situaţia devenise un pic tensionată şi am atunci am schimbat puţin modul de a pune întrebări)

 

Ce momente am stabilit împreună că au loc înainte ca tu să te enervezi?

 

Păi, îl văd şi îl aud pe tatăl meu,… şi apoi îmi spun în minte – dacă acum face aşa, să vezi ce probleme o să am eu cu el mai tărziu.

 

AHA! Şi la care dintre aceste 2 momete ai putea tu să umbli ca să le schimbi?

 

La cum se manifestă tatăl tău? Poţi să schimbi comportamentul lui,… sau la ce îţi spui tu în minte în acele momente?

 

Îmi sugerezi că aş putea să-mi spun altceva în minte în acel moment?

(Punctul culminant al discuţie)

 

Chiar aşa! Dacă ţi-ai spune altceva în minte, ce s-ar întâmpla? Cum ai reacţiona faţă de el? Uite, gândeşte-te că îţi spui altceva! Ce ţi-ai spune?

 

Da. Acum îmi dau seama de ce mă enervez de fapt. Îmi spun că îmi va face probleme şi asta mă îngrijorează. Şi apoi mă enervez ca să îmi ascund această îngrijorare.

 

Foarte bine Ionuţ! Am terminat treaba mai repede decât am sperat. Aşa că mai am doar o singură întrebare pentru tine.

Ce crezi că ai putea să-ţi spui în minte despre tatăl tău atunci când îl observi şi îl asculţi cum vorbeşte,…

…astfel încât tu să te simţi altfel şi automat să reacţionezi altfel… şi la urmă să nu îţi mai pară rău, să nu te mai simţi din nou vinovat?

 

(S-a auzit un oftat prelung ca un şuer,… şi cu o voce suspinândă, Ionuţ mi-a spus)

 

Cred că ar trebui să-mi spun spun în minte că tata a îmbătrânit şi că nu mai e aşa cum era o dată.  

 

OK! Şi ce altceva ar mai fi util să-ţi spui în mintea ta în acel moment?

 

Că el crede că e bine ce face pentru că viaţa pe care a trăit-o l-a învăţat să creadă aşa.

 

Şi că poate nici el nu e mulţumit de cum a fost viaţa lui. Poate şi el are suferinţele lui şi se străduieşte să-i fie mai bine.

 Nu ştiu. Oare şi el se apără de ceva când se comportă aşa?

 

Bună întrebare! Tu ce crezi?

 

E posibil. Poate şi el e îngrijorat de unele lucruri şi nu arată.

 

Şi ce ai simţi dacă ţi-ai spune asta în minte în acel moment? Cum ai numi emoţia pe care ai simţi-o?

 

Cred că… nu ştiu,  înţelegere faţă de el?

 

Şi mai cum?

 

 Compasiune !?

 

(Atunci m-am uitat fix la Ionuţ, iar el a lăsat privirea în jos şi a căzut pe gânduri)

 

OK Ionuţ! Acum chiar că îţi mai adresez o singură întrebare.

Cum ai reacţiona diferit dacă ai simţi înţelegere şi compasiune faţă de el?

 

Cred că aş rămâne calm sau aş spune ce aş crede de cuviinţă dar aş face-o cu blândeţe.

 

Aha! Şi cum crezi că ar reacţiona tatăl tău dacă ar vedea, ar auzi din partea ta şi ar simţi că tu l-ai înţelege?

 

Mda. S-ar putea să nu mai ajungem la ceartă.

 

(Ionuţ a început să se uite în sus, să-şi pună buza inferioară peste cea superioră şi să cadă pe gânduri ca şi cum ar fi avut o revelaţie)

 

Felicitări! Te felicit pentru sinceritatea ta pentru că asta te-a ajuta să ajungi în final la o concluzie extrem de înţeleaptă.

 

***

 

Apoi am făcut cu el o proiecţie în viitor.

 

L-am pus să-şi imagineze de 3 ori la rând o discuţie cu tatăl său în care să-şi spună în minte lui altceva, mult mai util.

 

Adică l-am pus să experimenteze un alt dialog interior şi să retrăiască din plin noua emoţie pe care o simte şi să îşi manifeste faţă de tatăl său noul comportament.

 

 

Ce poţi învăţa din această şedinţă de coaching   

 

Cei mai mari viruşi care ne pot infesta relaţiile sunt reacţiile noastre negative, aparent incontrolabile care au în spate anumite stări emoţionale.

 

Emoţiile nu sunt lucruri magice care se întâmplă sau se manifestă din senin.

 

Nu e ca şi cum ai avea un nor deasupra capului, care pluteşte şi care din când în când, din interiorul lui, ies fulgere emoţionale care te întretaie şi care îţi dau anumite reacţii.

 

Emoţiile se nasc în interiorul nostru din modul în care interpretăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

 

De exemplu să spunem că un lift plin cu oameni se opreşte la un moment dat între etaje şi se stige lumina în interiorul liftului.

 

Oamenii vor reacţiona diferit.

 

Unii se vor panica şi vor începe să strige după ajutor,…alţii vor rămâne calmi gândind că nu pot face nimic altceva decât să aştepte,…

 

Unii vor deveni curioşi şi vor încerca să apese pe butoane, să desfacă fire,…în ideea de a încerca să-l repare,…

 

…iar alţii vor deveni nerăbdători să iasă din ele şi să folosească scările pentru a-şi continua drumul.

 

Noi amenii, chiar dacă ne aflăm în aceeaşi circumstanţă de viaţă, reacţionăm diferit, pentru că avem trăiri emoţionale diferite.

 

Atunci când nu îţi convine la tine o anumită reacţie, tot ceea ce poţi face este să îţi schimbi starea emoţională care a generat-o.

 

Cum faci asta?

 

La fel cum am făcut cu Ionuţ în şedinţa de coaching.

 

Eu doar l-am ajutat să despartă singur, în paşi concreţi, întregul filmul.

 

Restul a făcut singur. El singur a înţeles ceea ce se întâmpla în mintea lui, atunci când interacţiona cu tatăl său.

 

Este vorba despre o formulă mentală pe care orice om o aplică în mintea lui şi care îl conduce spre o anumită reacţie.

 

Uite care este formula mentală al lui Ionuţ în relaţia cu tatăl său.

 

Tatăl lui Ionuţ se manifesta >>>

 

>>> la Ionuţ ajungeau informaţii (imagini şi sunete) de la tatăl său şi le prelucra >>>

 

>>> Începea dialogului interior ( Să vezi ce probleme o să am eu cu el) >>>

 

>>> Apărea îngrijorarea care se transforma în enervare >>>

 

>>> Reacţia n.i.r. (negativă, incontrolabilă, regretabilă) Ceartă, insultă, reproşuri…>>>

 

>>> Regretul şi sentimentul de vinovăţie

 

 

Priveşte atent această formulă!

 

Unde crezi că se poate interveni asupra ei mai uşor?

 

…astfel încât starea emoţională să se schimbe şi automat, reacţia lui Ionuţ să se schimbe.

 

Tatăl său să se manifeste altfel? Imposibil de controlat pentru că este un stimul din exterior

 

Modul cum prelucrează informaţiile?Asta se poate dar mai greu. Ai nevoie de mult antrenament în spate. (înveţi astfel de lucruri timp de 9 luni la cursurile de NLP)

 

Dialogul interior, ce îşi spune în mintea lui ? – EXACT, cel mai uşor.

 

În acestă etapă poţi să alegi ceea ce să gândeşti în acele momente şi ce să-ţi spui în mintea ta.

 

 

Formula generală este următoarea

 

Stimul exterior >>> Procesare mentală >>> Dialog interior >>> Emoţie >>> Reacţie

 

Acum,…ACŢIUNE!

 

Te rog să te gândeşti la anumite situaţii din viaţa ta când ai astfel de reacţii de tip n.i.r (negative, incontrolabile şi regretabile pentru tine).

 

Poate că le manifeşti cu cineva din familia ta, cu partenerul de cuplu, cu părinţii, prietenii, colegi,…nu are importanţă cu cine.

 

Împarte procesul în aceşti paşii prezentaţi în formulă şi observă atent ce îţi spui în mintea ta în acele momente. Care este dialogul tău interior?

 

Apoi gândeşte-te cum să-l schimbi ca să poţi ajunge la o altă stare emoţională mai potrivită pentru relaţia respectivă….

 

…apoi…

…   …

 

Te rog să-mi scrii un mesaj şi să îmi spui cum a fost pentru tine.  🙂

 

Cum ţi s-a părut această tehnică de NLP?

 

Îţi mulţumesc că ai citit până la final şi aştept cu nerăbdare părerea ta.

 

Ce crezi, va funcţiona şi la tine?

 

Scrie-mi toate astea, mai jos într-un comentariu sau pe email.

 

Pe curând!

 

Cu prietenie şi cu dorinţa de a te ajuta să-ţi gestionezi reacţiile n.i.r. ,  😛

 

Ciprian

 

 PS 1: Îţi mai dau un exemplu care poate îţi este familiar

 

Şeful ţipă >>> Aud vocea lui (vocea lui ajunge la urechea mea şi o aud în interiorul meu >>> „Iar se ia ăsta degeaba de mine” >>> Mă enervez >>> Încep să ţip şi eu şi să-l ameninţ

 

PS 2: Lasă informaţia să circule prin Facebook cu un like şi un share. Tu vei fi apreciat de prietenii tăi, iar eu cine ştie pe cine mai revăd din trecutul meu pentru o şedinţă de coaching . 😀  

 

 





Ce părere ai despre acest articol ?

Comentarii

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

De ce sa te inscrii pentru pachet?


bifa Înveţi cum să-ţi pui rapid ordine in minte ca să îţi pui ordine în viaţă

bifa Înveţi cea mai eficientă tehnică de amplificare a încrederii în tine

bifa Afli cum să scapi de negativitate şi amintiri neplăcute

bifa Afli cum să amplifici o emoţie plăcută sau productivă

Ultimele articole