De ce uneori aproape nimic din dezvoltare personala NU mai funcţionează - Limbajul MintiiLimbajul Mintii
De ce uneori aproape nimic din dezvoltare personala NU mai funcţionează

poza_0

 

 

Bine ai venit pe Limbajul Mintii !

 

Ai auzit de sistemul G.E.A.R?

 

Sunt sigur că ai auzit.

 

Este vorba de celebra formulă întâlnită în aproape toate cărţile de dezvoltare personala.

 

Este, dacă vrei, rezumatul conţinuturilor acestor cărţi.

Gând – Emoţie – Acţiune – Rezultat (Viaţă)

 

Gândurile şi intenţiile clare îţi generează emoţii care îţi alimentează acţiunile ce îţi aduc rezultatele pe care le doreşti.

 

Unii o denumesc formula destinului, iar alţii îi spun formula psihologică a succesului.

 

Aşa îi ziceam şi eu, însă acum eu nu aş numi-o aşa şi o să-ţi spun de ce.

 

Poate ştii deja că la bază sunt fizician şi asta mă determină să cred că orice formulă sau orice teorie, are nişte limite, dincolo de care ea nu mai este valabilă.

 

Aşa că într-o zi mi s-a pus pata pe formula asta şi am început să-i caut limitele.

 

Tu ţi-ai pus vreodată întrebarea,  cât de valabilă este această formulă?

 

Care sunt limitele ei până la care te poţi ajuta de ea în viaţă şi în evoluţia ta?

 

Pentru că să ştii că, DA, ea are limite în care funcţionează.

 

Şi dincolo de aceste limite se află de fapt cele mai mari probleme şi conflicte interioare nerezolvate, cu care te confrunţi în prezent şi pe care poate nu eşti încă conştient că le ai.

 

O să îţi explic imediat de ce această renumită formulă NU funcţionează şi pentru tine tot timpul.

 

Hai mai întâi să-ţi povestesc pe scurt cum am ajuns la această concluzie.

 

 

Frustrarea ne conduce spre schimbare, spre dezvoltare personala

 

Când mi-a ajuns cuţitul la os şi nu am mai înţeles nimic din ce se întâmplă în cariera mea şi cu viaţa mea, am început să caut o explicaţie.

 

Şi unde am găsit-o?

 

Te-ai prins! La oamenii pe care îi auzeam vorbind despre succesul lor personal şi pe care îi vedeam că se bucură de el.

 

Şi aşa am început şi eu să citesc să mă documnetez şi să aflu care sunt căile prin care îmi pot schimba viaţa de care nu eram mulţumit.

 

Exact! Am ajuns să fac din dezvoltare personala un mod de viaţă.

 

Am început să-mi schimb gândirea şi automat s-au schimbat atitudinile, trăirile, comportamentele,… iar apoi rezultatele.

 

Adică am început să aplic în viaţa mea formula G.E.A.R.

 

 

Ce am observat în timp la mine?

 

Chiar dacă am început să trăiesc o viaţă nouă, de multe ori simţeam ceva care nu-mi dădea pace.

 

Continua să existe în mine o nelinişte, un dezechilibru interior inexplicabil.

 

Prima dată mi-am dat seama de asta în momentul în care, oricât de antrenat eram să fac faţă unui eşec sau unei provocări, aveam momente când mă simţeam nesigur şi chiar ruşinat.

 

Aveam un sentiment de pierdere, chiar dacă ştiam că dintr-un eşec ar trebui să învăţ ceva şi că el îmi dă aripi pe mai departe.

 

Continuam să mă panichez în faţa unei probleme care apărea şi nu reuşeam să mi-o scot din minte şi să închid uşa după ea, pur şi simplu.

 

Făceam asta chiar dacă eram conştient şi ştiam că aş putea să o privesc dintr-un alt unghi şi să o accept pentru că nu era creată de mine.

 

Iar sentimentul de pierdere  îmi scădea curajul şi determinarea.

 

Mă întorceam la formula G.E.A.R, dar degeaba. Nu mă ajuta.

 

Ştiam clar ce gândesc despre aceste situaţii, însă simţeam altă emoţie decât cea care ar fi trebuit să corespundă gândurilor mele. Ce bizar!

 

Cel mai ciudat lucru care mi se întâmpla era că uneori, înainte cu un pas de o realizare, simţeam o emoţie negativă pe care nu puteam să o denumesc.

 

Parcă era un fel de îngrijorare, ca o teamă de succes.

 

Ce senzaţie nasoală ai când te „dezumfli” chiar înainte a-ţi atinge o dorinţă, ştii ce zic?

 

Îţi doreşti un lucru şi apoi parcă „te suceşti” şi nu-l mai vrei. Parcă te îneci exact când să ajungi la mal!

 

Alterori nu reuşeam să-mi păstrez calmul cu oamenii din jur şi mă trezeam că reacţionez la fel de prosteşte, după un tipar vechi pe care credeam că l-am înlăturat deja, de mult din mintea mea.

 

Fie mă enervam şi mă supăram fie mă agitam,… chiar dacă gândurile şi intenţiile mele în acel moment erau pozitive.

 

Observam că aceste emoţii se transformau în reacţii fără ca ele să fie create de gândurile mele. Parcă veneau de undeva din eter.

 

Am avut şi situaţii în care mă blocam efectiv şi nu mai ştiam ce să fac.

 

Şi asta chiar dacă acţionam treptat, pas cu pas, ca totul să pară simplu pentru subconştientul meu şi el să nu se sperie de un efort prea amare.

 

Simţeam cum anumite părţi din mine se împotrivesc dorinţelor mele şi mă uitam resemnat cum ele îmi sabotau acţiunile.

 

Şi nu îmi explicam de ce. Mă întorceam iar la fomulă.

 

După ce îmi observam reacţiile, mă întorceam şi-mi analizam sările emoţionale şi gândurile,… şi totul părea în regulă.

 

Însă parcă ceva din mine, dincolo de gândurile mele, lucra împotriva mea.

 

Iar asta crea în mine o luptă care mă storcea de energie.

 

Ce să-ţi zic! Ştiam multe la nivel de teorie, pusesem în practică destul de multe din ce învăţasem, dar anumite lucruri nu se rezolvaseră încă cu mine.

 

Cine îţi doreşte ca viaţa lui să fie o luptă continuă? Să-i fie aproape tot timpul greu să realizeze ceva?

 

Eu unul nu vreau. Şi ştiu că nici tu nu vrei asta.

 

Ce succes mai e şi ăsta dacă trebuie să porţi mereu războaie cu tine? Ce mai rămâne atunci din satisfacţia de final?

 

 

Nevoia de a înţelege te poate face să continui

 

Eu aşa funcţionez.

 

Neapărat trebuie să înţeleg lucrurile în profunzime şi să îmi explic în detaliu ce se întâmplă. Cred că asta am învăţat-o de la fizică.

 

Când rezolvi  mistere, atunci rezolvi şi probleme. (Wow! Noteaz-o pe asta că-i tare! Şi nu a spus-o Einstein 😉 )

 

Toate lucrurile pe care nu reuşeam să le explic la mine cu formula G.E.A.R., au început să creeze un mare gol în mintea mea, o mare nelinişte interioară.

 

Ca să înţeleg, am căutat răspunsul dincolo de dezvoltare personala, luând-o pe calea psihologiei.

 

Şi nu am dat la Facultatea de Psihologie. NU!

 

În schimb m-am apucat de NLP,  am început să citesc saci întregi de cărţi şi am început să particip la workshop-uri şi tabere de psihologie.

 

Şi uite aşa am dat peste informaţiile de care aveam nevoie. Aşa am înţeles şi am experimentat limitele formulei,

Gând – Emoţie – Acţiune – Rezultat

 

 

Cel mai valoros lucru pe care l-am învăţat din psihologie

 

Viaţa noastră începe înainte de a ne naşte.

 

Primul nostru contact cu lumea exterioară este în perioada intra-uterină. Atunci simţim pentru prima dată emoţii.

 

De fapt, purtăm în noi informaţia şi energia unei emoţii chiar în momentul conceperii, când se formează prima noastră celulă.

 

Dar nu vreau s-o iau chiar de acolo şi să complic lucrurile. Aşa că o să iau ca referinţă perioada din burtica mamei.

 

Asta înseamnă că atunci când venim pe lume, noi nu suntem goi şi lipsiţi de informaţie, ci deja avem emoţii care ne generează comportamente.

 

Şi ştii ce e foarte interesant? Că avem emoţii şi comportamente, chiar înainte de a avea gânduri.

 

Gândurile apar atunci când învăţăm să vorbim, în preajma vârstei de 2 ani.

 

Când cu acele cuvinte pe care le-am învăţat, noi ne străduim să înţelegem ce ni se spune şi ne explicăm experienţele pe care le trăim.

 

Abia când învăţăm să vorbim începem să avem gânduri, care l-a rândul lor generează şi ele anumite emoţii şi care ne dirijează spre acţiuni, decizii şi rezultate pe care ni le dorim în mod intenţionat.

 

Se poate spune că abia de atunci intră şi formula G.E.A.R. în vigoare.

 

Până în acel moment (aproximativ vârsta de 2 ani), creierul nostru nu este dezvoltat pentru procesul de gândire.

 

Mintea noastră raţională nu există, ci există doar subconştient.

 

Însă până la raţiune şi gândire,…lumea noastră nu înseamnă decât emoţii care se înregistrează în subconştient.

 

Lipsind rolul de străjer pe care îl joacă mintea raţională, în subconştient intră nederanjate emoţii diverse.

 

Iar ele abia aşteaptă mai târziu să se manifeste sub forma unor comportamente şi a unor reacţii,…fără „să le pese” de gândurile noastre care apar mai târziu, când devenim adulţi. 

 

Ai simţit vreodată emoţii pe care nu ai ştiut să le defineşti prin cuvinte?

 

Aceste emoţii au apărut în interiorul tău, înainte să apară gândirea şi limbajul cuvintelor. Din acest motiv nu le poţi explica sau defini.

 

Iar partea interesantă e că ele îşi fac treaba din subconştient şi îţi influenţează viaţa acum, în prezent, creând de multe ori conflicte şi dezechilibre interioare.

 

 

De exemplu:

 

Când o mamă duce o luptă interioară căreia îi face cu greu faţă, ea are problemele emoţionale, de genul depresie, stres sau nervozitate.

 

Cocuţa cea mică, înregistrează toate aceste stări.

 

Iar mai târziu, când ea devine adult, ajunge să trăiască într-o lume a reacţiilor inconştiente.

 

Când adultul va fi stimulat emoţional de anumite situaţii sau evenimente, el va reacţiona pe aceeaşi cale pe care „a exersat-o” când a fost copil.

 

Şi de multe ori această reacţie este exact ceea ce nu trebuie să se întâmple.

 

Cum e posibil asta? Pentru că subconştientul nu cunoaşte noţiunea de timp, nu face diferenţa între trecut şi viitor. Pentru el tot aia e.

 

O dată ce „a învăţat” o emoţie prin repetare, el face ca acea emoţie să se manifeste indiferent de context şi indiferent dacă gândirea ta este concentrată pentru a avea o altă reacţie.

 

Aşa se poate explica de ce uneori simţi parcă un sentiment de neîmplinire sau de frică atunci când obţii un rezultat, în loc să te bucuri din toţi rărunchii.

 

Aşa îţi poţi da seama de ce suferi când ar trebui să accepţi o anumită realitate pe care nu o poţi schimba şi pe care gândirea ta ştie că nu ai creat-o tu.

 

Şi să poţi înţelege că acea realitate e bună pentru altcineva chiar dacă pentru tine pare că e rea.

 

Aşa îţi poţi da seama de ce te opreşti din drum tocmai atunci când ştii că e bine pentru tine să continui.

 

Aşa ajungi să înţelegi de ce nu ai parte de bani şi de relaţii împlinite, oricât de mult te străduieşti.

 

Şi că dorinţa ta de a le avea este parcă mult prea mică în faţa sentimentului că tu nu le meriţi.  

 

Aşa ajungi să nu îţi dai voie să fii fericit chiar dacă în viaţa ta se întâmplă minuni.

 

Aşa îţi explici de ce nu te simţi bine cu tine şi cauţi mereu pe cineva sau ceva care să te facă să te simţi bine.

 

 

Ce e de făcut?

 

Primul lucru pe care ai putea să-l faci este să-i blamezi pe oamenii care au stat pe lângă tine atunci când ai fost mic pentru că nu au ştiut ce emoţii să simtă când s-au aflat în preajma ta.

 

Nu râde! Nici nu ştii câţi oameni fac asta!

 

Şi eu „am scos ochii” părinţilor mei până am înţeles că şi ei la rândul lor aveau problemele lor emoţionale.

 

Doar că pe vremea lor nu exista internet şi nici cursuri de psihologie la care să fi mers ca să înveţe cum să-şi rezolve aceste probleme.

 

A doua variantă ar fi să îţi găseşti echilibrul cu ajutorul căruia să poţi reprograma emoţiile din trecut.

 

Dar despre asta o să vorbim concret data viitoare.

 

O să revin cu informaţii care să continue acest material.

 

Până atunci, apreciez dacă îmi laşi un comentariu mai jos sau îmi scrii pe email ( o primeşti când te abonezi la site) şi îmi spui părerea ta despre ce ţi-am prezentat până acum.

 

Sunt curios, ce crezi tu despre limitele de dezvoltare personala pe care le simţi acum?

 

Există limite sau nu? Dă-mi, te rog, un semn!

 

Pe curând!

 

Cu drag şi cu intenţia de a te ajuta să-ţi explorezi lumea emoţională,

Ciprian

 

PS: Dacă nu eşti abonat încă la site, fă-o acum ca să fii sigur că vei primi de la mine mesajele despre acest subiect direct pe email. ( Completează formularul de jos sau pe cel din dreapta sus ).

Până atunci te rog să împrăştii aceste informaţii ca să ajungă la cine are nevoie de ele.

 

 





Ce părere ai despre acest articol ?

Comentarii

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

De ce sa te inscrii pentru pachet?


bifa Înveţi cum să-ţi pui rapid ordine in minte ca să îţi pui ordine în viaţă

bifa Înveţi cea mai eficientă tehnică de amplificare a încrederii în tine

bifa Afli cum să scapi de negativitate şi amintiri neplăcute

bifa Afli cum să amplifici o emoţie plăcută sau productivă

Ultimele articole