Cele 5 etape ale călătoriei eroului care își împlinește destinul prin vocatie .Tu în care te regăseşti? - Limbajul MintiiLimbajul Mintii
Cele 5 etape ale călătoriei eroului care își împlinește destinul prin vocatie .Tu în care te regăseşti?

 

poza_0

 

În trecut am avut momente când aproape îi uram pe anumiţi oameni.

 

Erau aceia care mă scoteau din minţi cu pasiunile şi hobby-urile lor. Şi care vorbeau despre vocatie când eu nici nu ştiam ce-i aia.

 

Toată ziua se lăudau cu plăcerea lor pentru citit, scris poezii, meşterit şi reparat, pictat, cântat, proiectat, construit, colecţionat,… şi multe altele.

 

Da. Eram invidios pe ei. Nu îmi convenea că nu mă puteam lăuda şi eu cu o pasiune de a mea pentru că nu aveam niciuna.

 

Nimeni nu mi-a spus că ar trebui să am şi eu una. 😛 

 

Aşa că nu aveam nici o preocupare în plus faţă de ceea ce trebuia să învăţ şi să fac pentru şcoală.

 

Ba nu! Stai! Aveam totuşi una. Îmi plăcea să mă uit la filme. Eram în stare să văd câte 5-6 pe zi fără să fac vreo pauză.  Şi când mâncam mă uitam la filme.

 

Da’ nu mă puteam lăuda cu pasiunea asta. Nu era ceva ce făceam, ci mai curând… stăteam fără să fac ceva, fără să produc ceva, să scot ceva din mâinie mele şi din mintea mea.

 

Eu mă uitam la filme pentru că iubeam personajele. Iubeam eroii de pe ecrane şi mă gândeam cât de mult mi-ar plăcea să fiu ca ei şi să am şi eu viaţa lor.

 

Să mă revolt ca ei, să lupt şi să fac în lume dreptate cum fac ei, să-i salvez pe alţii aşa cum fac ei, să fac afaceri şi bani la fel ca ei şi să am jurul meu iubire şi admiraţie la fel cum au ei.

 

În inima mea, chiar credeam că sunt şi eu un erou.  Însă doar inima mea credea asta.  

 

În mintea mea, cu timpul, începuse să se instaureze liniştea unei săli de film abandonate.

 

Din ecranul de proiecţie viu colorat la care mă uitam înainte, nu mai rămăsese decât acea culoare albă, fără viaţă în ea şi care era culoarea realităţii.

 

Aşa că am lăsat eroii deoparte şi mi-am luat în viaţă roluri reale care aparţineau unor visuri reale.

 

Am fost un profesor de fizică – real, un vânzător de piese auto de import – real,  un agent de asigurări – real, un ajutor de fierar betonist – real (pe un şantier în Germania) şi am fost chiar şi un antreprenor – real.

 

Acum am o meserie pe care o fac cu pasiune. Culmea, mi-am dat seama că este vorba de pasiune abia după 15 ani după ce nu am mai practicat-o.

 

Da, e vorba despre meseria mea de profesor. Destul de bizar, nu-i aşa? Am predat doar 3 ani şi o lună în învăţământ şi apoi mi-au trebuit 15 ani ca să-mi dau seama că pentru asta sunt făcut şi asta asta vreau să fac.

 

Bine, cred că te-ai prins că nu e vorba neapărat de a preda în învăţământ, ci de a preda şi a educa oamenii în propriul meu sistem de învăţământ.

De a fi un profesor pentru oamenii mari, aşa cum îmi place să mă laud de unul singur.

 

În tot acest timp am trecut prin multe. Şi da, pentru asta, în felul meu, mă consider un erou. Şi ştiu că şi tu eşti un erou, dar poate nu ţi-ai demonstrat-o încă.

 

Iar pentru asta nu trebuie să treci şi tu neapărat prin multe dacă ştii care e începutul călătoriei şi care este direcţia pe care ai de mers.

 

Ca să înţelegi mai exact ce ai de făcut vreau să-ţi prezint 5 etape fireşti de viaţă prin care trece orice om ca să îşi împlinească propriul destin prin vocatie, ca să devină un erou în propria lui viaţă.

 

Eu le-am parcurs pe fiecare în parte. Bine, îţi dai seama că atunci când am trecut prin ele, habar nu aveam că e vorba de 5 etape şi ce înseamnă ele.

 

Asta am aflat un pic mai târziu după ce m-am apucat de NLP şi am dat de Robert Dilts pe care eu îl consider un geniu al timpurilor noastre.

 

Dilts a creat un concept inspirat din cartea Eroul cu o mie de chipuri, de Joseph Campbell şi l-a adaptat pentru orice situaţie de viaţă.

 

Practic el a sesizat că există pentru fiecare om, un parcurs firesc prin 5 atitudini emoţionale şi comportamentale, atunci când se află în faţa unei probleme, a unei situaţii de viaţă sau când pur şi simplu vrea să îşi descopere şi să îşi împlinească menirea lui în această lume.

 

Abia după ce m-am familiarizat cu acest concept, abia după aceea am dat filmul vieţii mele înapoi şi am înţeles tot ceea ce s-a întâmplat cu mine.

 

Eşti pregătit să afli despre ce este vorba? OK!

 

Fii atent că la fiecare etapă ai de învăţat câteva lecţii pentru a putea trece la următoarea etapă. Dacă nu înveţi acele lecţii, vei rămâne blocat în acea etapă.

 

Vei fi ca un repetent la şcoală care va rămâne în aceeaşi clasă până când învaţă tot ceea ce este de învăţat ca să meargă mai departe. OK?

 

Gata, hai să-i dăm drumul!

 

 

1.       Etapa inocenţei

 

poza_1

 

Un om în această etapă adoră să aibă din plin în viaţa lui, mult confort, siguranţă şi securitate, fiindu-i frică de necunoscut şi de diversitate.

 

Ceea ce îl transformă într-un inocent, este tocmai iluzia că siguranţa zonei de confort este maximul pe care îl poate atinge în viaţă, că este paradisul care îi oferă lui împlinirea şi fericirea.

 

Inocentul este un neştiutor. El nu ştie că are o vocatie prin care poate să-şi urmărească cu pasiune un scop în viaţă.

 

Nu ştie că lucrurile cu adevărat magice se întâmplă dincolo de zona lui de siguranţă şi că în interiorul lui există un erou dornic să-şi înceapă aventuroasa călătorie.

 

De aceea, el este ignorant ca un copil şi nu vrea să îşi asume responsabilitatea pentru nimic, nici măcar pentru propriul lui destin şi pentru propria sa viaţa.

 

El nu ia nici o decizie, preferând să ia alţii decizii pentru el. Nu îl interesează dacă poate să facă ceva, să schime ceva sau să evolueze personal sau profesional, atâta timp cât lui îi este bine aşa.

 

El se declară mulţumit cu viaţa lui, atâta timp cât nu părăseşte zona lui de confort.

 

Ca să înţelegi mai bine, hai să-ţi dau câteva:

 

 

Exemple de oameni blocaţi în etapa inocentului.

 

*** Inocentul este tânărul întreţinut de părinţi, care caută mereu să se distreze şi care nu este preocupat deloc de soarta lui, de ceea ce urmează să facă cu viaţa lui.

 

El nu are ochi pentru oportunităţile care îi bat la uşă şi nu îi pasă că acel glob de cristal al confortului în care trăieşte, la un moment dat se poate sparge.

 

 

*** Un alt tipar al inocentului este angajatul din cutiuţă care care a prins un loc de muncă, sigur, „la căldurică”, unde salariu e bunicel şi care e fericit nevoie mare,… fără să îi treacă prin cap că într-o zi postul lui ar putea fi desfiinţat sau că va fi disponibilizat.

 

El îşi face treaba, nu se implică în nimic de la sine, nu ia iniţiative, nu vorbeşte neîntrebat. E mulţumit că i-a pus Dumnezeu mâna în cap şi crede că nu îl paşte nici un pericol.

 

 

*** La fel de inocent este şi antreprenorul aflat pe „val” căruia a început să-i meargă afacerea şi care crede că aşa va fi mereu de acum înainte.

 

El are angajaţi care să-i facă treaba în locul lui şi tot ceea ce face este doar să-şi planifice concedii, leasinguri şi cum să-şi cheltuie banii pe ultimile fiţe apărute,…

 

…fără să se gândească la momentul când ar putea veni o criză financiară, când angajaţii îl vor părăsi sau când piaţa va începe să se reorienteze.

 

În această etapă a inocenţei m-am aflat şi eu. În anul 2004-2006, când a început să meargă bine afacerea pe care o aveam în construcţii, am crezut că aşa va fi mereu, că banii vor veni la fel. Iar în 2008-2009… ştii şi tu ce s-a întâmplat, a venit criza financiară.

 

 

*** Inocent este şi  pensionarul resemnat care după o muncă de zeci de ani, crede că nu mai are nimic de oferit societăţii şi lumii de care aparţine, că nu mai are nimic de spus şi nimic de învăţat pentru el.

 

Preferă să se închidă între 4 pereţi decât să exploreze în continuare lumea şi să continue să se cunoască pe sine, să-şi depăşească limitele.

 

El aşteaptă doar să-i vină pensia şi să se bucure de micile tabieturi pe care şi le-a creat singur. Nu mai e dispus să cheltuie energie pentru a-şi continua evoluţia şi pentru a contribui cu experienţa lui şi la evoluţia altora.  

 

Asta poate până într-o zi,… când sistemul de pensii ar putea deveni falimentar sau legea pensiilor ar putea deveni mult prea nedreaptă.  

 

 

Lecţiile inocentului

 

Inocentul trebuie să înţeleagă că aşa cum Adam a căzut din Rai cu picioarele pe Pământ, desprinzându-se de confortul paradisiac în care trăia,…

 

… tot la fel şi el va putea cădea oricând din paradisul confortului în care trăieşte. Mai ales când existenţa acestui paradis este întreţinut de anumite circumstanţe sau de alţi oameni.

 

Pentru a accede într-o altă etapă a împlinirii destinului său, inocentul trebuie să înţeleagă că stagnarea în zona de confort este doar o împlinire personală iluzorie în care îi place doar minţii lui să creadă.

 

În viaţă nu există ceva care să stagneze. Stagnarea este contrară întregului Univers.

 

De aceea noi oamenii suntem provocaţi mereu să ne mişcăm, să ne dezvoltăm personal şi profesional, să ne schimbăm, să ne transformăm… să evoluăm o dată cu Universul.

 

O altă  lecţie importantă pe care o are de învăţat inocentul este aceea de a  renunţa la ignoranţă, de a deveni curios şi de a explora necunoscutul, fără să-i mai fie frică atunci când se simte nesigur.

 

Inocentul trebuie să-şi dea seama că indiferent cât de nesigur se simte, el are nevoie să facă măcar un prim pas în afara siguranţei sale şi să înceapă să se vadă pe sine dintr-o perspectivă nouă. Să respire puţin din aerul care există în afara zonei lui de confort.

 

 Ca să păşeşti spre împlinirea destinului tău, este necesar să ieşi din zona ta de confort şi de siguranţă – Craig Groeschel

 

 

2.       Etapa victimizării

 

poza_2

 

Această etapă este una tranzitorie, care asigură trecerea cea mai rapidă de la inocent la cea de-a treia, a căutătorului.

 

Un inocent care nu îşi învaţă lecţiile singur, de la sine, va fi provocat să le înveţe ajungând, fără voia sa, în acele situaţii de viaţă care îl scot din zona de confort şi care îl trezesc din somnul ignoranţei.

 

Aceasta îi va aduce eroului nostru multă frustrare, nesiguranţă şi chiar suferinţă. Din această etapă, inocentul se va comporta ca un orfan, simţindu-se abandonat de soartă, rănit şi singur.

 

Şi ce face un copil inocent care deodată se simte singur şi nesigur? Începe să plângă şi să se vaite. De la „sunt mulţumit de viaţa mea aşa cum e ea”, el spune acum „De ce mi s-a întâmplat mie una ca asta ? Nu ştiu ce să fac! Ajutaţi-mă!

 

Orfanul ar vrea să-şi aducă confortul şi siguranţa înapoi dar nu mai poate pentru că zarurile sorţii au fost deja aruncate. Ar vrea să se lupte cu soarta dar se simte neputincios.

 

Orfanul nu ştie ce să facă, este confuz, debusolat. Are senzaţia că nimic nu va mai merge pentru el în viaţa sa profesională şi chiar personală.

 

El tocmai s-a trezit singur în faţa acelor lucruri pe care la început le ignora sau le nega existenţa.

 

„Fugi mă de aici că mă ajută părinţii… Lasă mă că nu mă dă nimeni la afară de la serviciu,… Eşti nebun? Cum să dau eu faliment?… Cum să micşoreze pensia dom’le ?”

 

El aşteaptă să vină altcineva să îi rezolve problema. Aaltcineva să vină să îi pună viaţa lui profesională pe o direcţie nouă care să-l readucă în zona de confort şi siguranţă . 

 

Orfanul nu-şi permite să rişte nimic pentru că, în această etapă în care se află, el se simte neputincios. El încă nu face nimic, chiar dacă această neputinţă îl doare.

 

 

Lecţiile orfanului

 

Lecţia cea mai importantă a orfanului este aceea că în viaţă trebuie să caute să se ajute singur şi să nu mai depindă de circumstanţe sau de alţi oameni.

 

Orfanul trebuie să înţeleagă că are în el toate resursele ca să reuşească şi că este nevoie să şi le descopere singur, că nimeni nu va face treaba în locul lui.

 

El trebuie să înveţe că problemele care au apărut în viaţa lui, îl ajută de fapt să evolueze pentru că în globul lui de cristal şi în ignoranţa în care trăia până acum, el nu putea face asta, nu avea cum să se dezvolte.

 

 

3.       Etapa căutării

 

poza_3

 

Când durerea orfanului devine prea mare, atunci el nu are încotro şi începe să-şi caute alinarea şi încearcă să se separe de trecut.

 

Din păcate cei mai mulţi oameni folosesc această energie interioară a căutătorului pentru a-şi găsi soluţii ca să ajungă din nou să trăiască într-un nou paradis, o nouă zonă de confort.

 

Ei încep din nou să-şi caute alte job-uri plictisitoare, să recurgă la metode neeficiente prin care să-şi salveze afacerea, iar unii chiar caută oameni care să-i ia sub aripa lor protectoare, unde să se simtă din nou în siguranţă.

 

Aşa se învârt într-un cercul vicios, pendulând mereu între siguranţa confortului şi soarta provocatoare.  

 

Însă căutătorul adevărat procedează altfel. Când eroul din interior simte că nu îl mai mulţumeşte modul lui de a fi, atunci începe să-şi dorească o schimbare radicală în viaţa lui profesională şi personală.

 

El acum conştientizează că dacă va face aceleaşi lucruri ca şi până acum, va avea exact acelaşi rezultate şi se va simţi în viaţa lui la fel ca până acum.

 

Instinctul unui căutător adevărat este curiozitatea, nevoia de a-şi explora propria viaţă, de a răspunde singur la întrebarea – Cine sunt eu? Care este rostul meu în această viaţă?

 

El lasă în spate rutina, joburile banale, afacerile deja cunoscute şi alte activităţi în care nu se regăseşte şi începe să se caute pe sine, să îşi descopere latura lui spirituală.

 

Un căutător simte o forţă uriaşă care îl împinge continuu de la spate şi care îl face să evadeze din propria lui viaţă.

 

Chiar dacă vrea schimbare şi la început poate nu ştie ce trebuie să caute şi care este direcţia în care trebuie să meargă,…

 

…el este pus în mişcare de această forţă care îl motivează şi care pe parcursul descoperirilor sale, trezeşte în el satisfacţie, pasiune, fericire şi împlinire personală.

 

Această forţă îi devine vocatie.

 

 

Lecţiile căutătorului

 

Ca şi la primele 2 etape şi aici sunt câteva lecţii de învăţat astfel încât să poţi merge mai departe.

 

*** Una dintre lecţiile cele mai importante a căutătorului este să înţeleagă că vocaţia nu este un lucru anume care se găseşte într-o fântână şi el trebuie meargă să sape după ea ca să o descopere.

 

Căutătorul trebuie să înţeleagă că vocaţia înseamnă sensul pe care îl dă el singur acelui lucru pe care îl face cu pasiune.

 

Cu alte cuvinte nu există un sens al vieţii, un rost al tău sau o menire pe aceast pământ, decât sensul, rostul şi menirea pe care le dai tu. Doar tu!

 

Nimeni altcineva din exterior nu poate să-ţi spună care este sensul pe care ar trebui să-l dai tu unei activităţi pe care o faci cu pasiune.

 

De exemplu:

 

Dacă tu eşti pasionat să faci prăjituri şi sensul pe care îl dai pasiunii tale este acela de „a îndulci vieţile oamenilor”, atunci activitatea ta de a face prăjituri devine o vocatie pentru tine, indiferent de părerea celorlalţi din jurul tău. Dacă tu asta simţi, înseamnă că aia e!

 

Din acel moment tu ajungi să ai o direcţie şi un scop în viaţă şi tot ceea ce faci ca să te îndrepţi spre el, faci cu pasiune, faci cu satisfacţie şi cu fericire.

 

 

*** O altă lecţie importantă pentru căutător este aceea că el trebuie să înţeleagă că vocaţia nu se caută mental, cu gândul sau cu mintea raţională, ca şi cum ai sta pe google, dai un search şi vezi cam ce ţi-ar place să faci.

 

Pasiunea se descoperă doar în mişcare, în acţiune. Nu ştii că ceva îţi place sau că eşti pasionat de un lucru până când nu faci acel lucru, până când nu îl experimentezi la nivel de trăire, de emoţie.

 

Cum aş fi putut spune că eu iubesc să educ oamenii şi să-i ajut să evolueze dacă nu aş fi făcut asta deja? Ar fi fost o prostie.

 

Când spui, cred că mi-ar plăcea să fac asta,… şi asta. … nu înseamnă că ţi-ai descoperit vocaţia. Mai bine trăieşte acţiunea, vezi cum te simţi,… şi apoi observă dacă e vorba de pasiune sau nu!

 

 

*** O altă lecţie al eroului care a pornit în călătoria descoperirii de sine şi a rostului în viaţă este lecţia răbdării. El trebuie să aibă încredere că mai devreme sau mai târziu, o să găsească sensul lucrurilor, o să găsească vocaţia.

 

În momentul căutării el are nevoie de răbdare mai mult ca oricând pentru că dacă va abandona căutarea înainte de vreme, atunci va pierde sensul vieţii sale şi va tinde din nou să ajungă în etapa inocentului şi a orfanului.

 

Atunci când te grăbeşti să devii eroul vieţii tale, sunt mari şanse să greşeşti, să te transformi mai mult într-o om care se jertfeşte decât unul care se împlineşte.

 

Este foarte posibil să te amăgeşti singur dând un sens măreţ şi în acelaşi timp iluzoriu acţiunilor tale şi apoi să te trezeşti şi să simţi că parcă totuşi ceea ce ai crezut tu la început nu este vocaţia ta. Aşa că oferă-ţi suficient timp ca să fii sigur.

 

Sunt sigur că vei înţelege mai bine la ce mă refer când ajungem să vorbim de următoarea etapă.

 

***

 

Mă opresc astăzi aici pentru că nu vreau să mă lungesc prea mult.

 

Să mă ierţi dacă ţi s-a părut că articolul se termină aşa, „în coadă de peşte”. Îţi promit că revin cât pot de repede şi cu celelalte 2 etape.

 

Ce vreau să mai adaug este faptul că dacă eşti în etapa căutătorului, poţi spune că eşti abia la începutul călătoriei eroului din tine.

 

Până data viitoare când îţi voi prezenta „etapa războiului cu sine şi cu lumea” şi „etapa magiei, a împlinirii şi a creaţiei”,…

 

…te rog să-mi laşi mai jos un comentariu şi să-mi scrii cum este pentru tine până aici.

 

Întrebă-mă orice vrei să afli în plus despre aceste 3 etape de până acum şi hai să vedem împreună cum poţi să accezi către următoarele.

 

Pe curând!

 

Cu prietenie şi cu doriţa de a elibera eroul din tine,

Ciprian

 

PS: În care etapă din primele 3 te-ai regăsit ? În funcţie de mesajele şi comentariile tale, voi şti cum să scriu a doua parte a acestui articol. Aşa că,… SCRIEEE-MI!  😉 Îţi mulţumesc! ( şi nu mă supăr dacă apeşi pe “share” 🙂 )

 

 





Ce părere ai despre acest articol ?

Comentarii

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

De ce sa te inscrii pentru pachet?


bifa Înveţi cum să-ţi pui rapid ordine in minte ca să îţi pui ordine în viaţă

bifa Înveţi cea mai eficientă tehnică de amplificare a încrederii în tine

bifa Afli cum să scapi de negativitate şi amintiri neplăcute

bifa Afli cum să amplifici o emoţie plăcută sau productivă

Ultimele articole