5 motive ascunse de a amâna sarcinile la nesfârşit..şi apoi de a te simţi vinovat pentru asta ( procrastinare ) - Limbajul MintiiLimbajul Mintii
5 motive ascunse de a amâna sarcinile la nesfârşit..şi apoi de a te simţi vinovat pentru asta ( procrastinare )

Poza_0 

 Povestea „Hoţului de timp” sau „Culmea procraştinării”

 

Azi dimineaţă m-am trezit mai devreme decât de obicei pentru că ştiam că voi avea o grămadă de lucruri de rezolvat la serviciu. 

 

Aşa că am tulit-o repede la birou şi înainte să încep să rezolv pe rând toate lucrurile pe care le aveam de făcut, mi-am zis că mai întâi ar fi bine să beau o cafea ca să am energie. Când am aşezat cana lângă mine pe birou, din greşeală am vărsat cu cotul jumătate din ea, iar cafeau s-a întins peste tot.

 

Ştiam că nu voi putea face lucrurile pe care le aveam de rezolvat dacă biroul meu era o mare baltă, aşa că m-am dus rapid la magazinul de peste drum ca să cumpăr un burete special cu care să abosoarb complet cafeaua.

 

După ce am făcut biroul să sclipească din nou, mi-am reumplut cana de cafea şi m-am aşezat ca să mă apuc de treabă şi să încep să fac lucrurile pe care le aveam de rezolvat. Imediat mi-am dat seama că am plecat în grabă din casă şi nu apucasem să iau micul dejun.

 

Nu puteam să beau cafeau pe stomacul gol aşa că m-am dus din nou la magazinul de peste drum, de unde luasem buretele şi mi-am cumpărat un covrig şi un iaurt. Pe drumul de întoarcere spre birou mă gândeam că o înfulec repede, o să-mi beau cafeaua şi apoi o să rezolv toate lucrurile pe care le aveam de făcut.

 

Când am intrat în birou,  m-am întâlnit cu un coleg care ajunsese şi el la serviciu şi care tocmai venise de acasă cu nişte sandwich-uri. În timp ce el mă ruga să iau şi eu unul, m-am gândit că ar fi mai bine să renunţ la covrigul şi la iaurtul meu şi să-i ţin puţină companie colegului meu, mai ales că sandwichurile lui arătau foarte îmbietor. Apoi m-am gândit că mă voi apuca de treabă şi voi începe să rezolv toate lucrurile pe care le aveam de făcut.

 

 După ce am mâncat împreună sandwich-urile, colegul meu s-a apucat de treabă. Ăsta a fost pentru mine un semnal că trebuie să mă apuc şi eu. Aşa că m-am aşezat la biroul meu ca să încep să rezolv lucrurile pe care le aveam de făcut.

 

Când să mă apuc de treabă, am auzit că scaunul meu a început să scârţâie. Ca să nu fiu distras şi să pot rezolva în linişte toate lucrurile pe care le aveam de făcut, m-am decis să mă duc din nou la magazinul de peste drum ca să cumpăr ceva pentru scârţâit.

 

După ce m-a întors pentru a 3-a oară de la magazin şi am uns scaunul să nu mai scârţâie, m-am uitat la ceas şi am văzut că tocmai se făcuse ora pentru pauza de cafea. Mi-am zis că mi-ar prinde bine această pauză, mai ales că nu mai ajunsesem să-mi beau cafeaua din pricina lucrurilor pe care le avusesem de rezolvat.

 

Între timp, am aflat că este ziua unui coleg de-al nostru de la birou. Era vorba despre un coleg cu care eu vroiam să mă împrietenesc mai demult dar m-am tot luat cu altele şi nu am reuşit. Mi-am zis că acum ar fi momentul să-l impresionez.

 

De aceea i-am invitat pe restul colegilor să facem o chetă şi m-am oferit voluntar să mă duc personal în oraş şi să iau un cadou cu banii pe care i-am strâns. După ce mă întorceam urma să mă apuc de rezolvat toate problemele pe care le aveam de făcut.

 

Am umblat pe la cele mai bune magazine însă nu am găsit nimic care să fie potrivit pentru un cadou făcut unui coleg de serviciu pe care vrei să-l impresionezi.  

 

Nici nu ştiu când a trecut timpul! Când am văzut că nu am rezolvat nimic , mi-am sunat colegii şi le-am propus că mai bine ar fi să-i punem sărbătoritului banii într-un plic şi ăsta e cadoul. Colegii mei au fost de acord aşa că m-am întors la biroul şi i-am oferit colegului meu plicul.

 

Apoi m-am dus în biroul meu, m-am aşezat la masă cu gândul să mă apuc să rezolv toate lucrurile pe care le aveam de făcut însă când m-am uitat la ceas ca să îmi planific timpul, am observat că deja era puțin trecut de ora 17:00. Asta însemna că în jumătate de oră programul se termina. Ce să mai fac în jumătate de oră?

 

Așa că am mai sta un pic și m-am dus acasă. M-am schimbat de haine, am mâncat ceva, m-am uitat la ştiri, apoi m-am băgat în pat ca să mă culc, nu înainte de a/mi pune ceasul să sune ca să mă trezesc devreme pentru că mâine aveam de rezolvat o grămadă de lucruri la serviciu. 

🙂

Te salut cu drag!

 

Această poveste este una despre procrastinare.

 

Ce zici, crezi că în viață amânăm să facem multe lucruri importante pentru noi pentru că tot timpul se ivește altceva care ne distrage atenţie şi din cauza asta ne pierdem concentrarea?

 

Sau mai curând avem motive ascunse în mintea noastră ca să întârziem şi să tergiversăm lucrurile şi doar găsim pretexte ca să ne justificăm amânarea?

 

Îmi aduc aminte că în studenţie când eram la Iaşi şi învăţam în sesiune şi trecea câte un avion deasupra campusului unde stăteam, toţi studenţii ieşeam repede la geam ca să-l vedem.

 

Treceau foarte des avioane deasupra noastră dar nu eram interesaţi de ele decât în sesiune, când aveam de învăţat. În rest nici nu le băgam în seamă. 

 

Preferam să luăm pauză din orice motiv, numai să lăsăm cursurile din mână. Avionul era pretextul, era justificarea noastră pentru a amâna puţin procesul de învăţare. 

 

Asta se numeşte procrastinare. (Termenul este un “americănism” pe care l-am împrumutat şi eu pentru că am văzut că pe google 1000 de oameni pe lună folosesc acest cuvânt cheie pentru a căuta caută informaţii)

 

Este acea practică prin care amânăm, întârziem sau tergivesăm acele acţiuni despre care ştim la nivel conştient că sunt benefice şi importante pentru noi.

 

Aici nu vorbesc de acele situaţii neprevăzute, uneori nefericite, cărora trebuie să le dai atenţia cuvenită chiar dacă te distrag, ci de modul cum luăm decizii la nivel inconştient şi ne agăţăm de orice pretext că să rămânem distraşi.

 

 

Problemele amânării – Ce îţi spui când tocmai NU ai făcut o sarcină utilă pentru tine?  

 

 

Atunci când amânăm sau tergiversăm lucrurile pe care le avem de făcut, este ca şi cum am avea de a face cu un „hoţ redutabil de timp”. 

 

Un hoţ foarte dibace care îţi poate fura timp fără să îţi dai seama.

 

După cum ai observat, eroul poveştii noastre de la început a fost unul foarte ocupat.

 

Este asta „Culmea Procraştinării” sau nu? Să ai timpul ocupat cu diverse activităţi şi totuşi să te simţi ca şi cum nu l-ai fi avut deloc, ca şi cum el nu ar fi existat pentru tine şi nu ai beneficia de el.

 

De fiecare dată când întârzii acţiunea de a face un lucru despre care ştii că este important şi util pentru tine, vei avea nevoie să aloci o nouă porţie de timp pentru el.

 

Deh, „hoţul” nu îţi mai dă niciodată timpul înapoi

 

Când munceşti la calculator la ceva important şi înainte de a termina intri 2 minute pe Facebook să vezi ce s-a mai postat, atunci tocmai ţi-au fost furate cele 2 minute din munca ta.

 

Când vrei să slăbeşti şi îţi găseşti să faci altceva mai puţin util decât să te duci 1 oră la sală la un antrenament despre care ştii deja că este în folosul tău, atunci tocmai ţi-a fost furată o oră din procesul tău de slăbire.

 

Când amâni de 10 zile să începi o afacere despre care ştii că te-ar putea îmbogăţi, atunci deja ţi-au fost furate 10 zile din perioada în care ai putea fi bogat.

 

Bun! Dar până la urmă cine e hoţul de timp?

 

Hoţul de timp este mintea ta care a preluat controlul asupra vieţii tale şi care face ce vrea ea cu timpului tău. 

 

Chiar dacă te gândeşti că toate intervalele pierdute de timp tu le poţi recupera, de fapt nu faci decât să le recuperezi din timpul pe care îl mai ai de trăit. Adică alt timp extra nu mai primeşti.  

 

Aşa că “hoţul de timp” , adică mintea ta, îşi face treaba foarte bine şi “poliţia minţii” adică voinţa ta este deja coruptă şi nu are cum să-l prindă, iar “păgubaşul”, adică tu, rămâne veşnic nedespăgubit.  

 

Hoţul de timp este o primă problemă legată de procrastinare, de această decizie inconştientă de amânare. 

 

O a doua problemă este aceea că actul de amânare te face să te simţi vinovat. Asta aşa, ca să ne întărească ideea că o belea pe capul omului nu vine singură.

 

Întârzierea unei sarcini îţi induce acel sentiment că nu ai făcut ceea ce trebuia, că nu ai făcut ceea ce era bine, util şi important pentru tine.

 

Atunci simţi că tu nu mai ai control asupra vieţii tale şi că ai devenit aşa, ca o frunză pe care o bate vântul. Şi apoi te enervezi pe tine că nu eşti în stare să rezolvi problema şi că te laşi prădat de hoţul de timp

 

Ceea ce urmează inevitabil este să simţi o mare frustrare care îţi scade brutal încrederea în tine. Şi uite aşa ajungi să amâni şi alte lucruri, iar „hoţul” să îţi fure şi mai mult din timpul tău. 

 

Intri într-un cerc vicios: Amâni -> te simţi frustrat -> îţi pierzi încrederea -> amâni şi mai mult ->…  şi începi să amâni lucrurile la nesfârşit.

 

 

Vechea paradigmă despre procrastinare

 

Mult timp s-a crezut că amânarea sau întârzierea repetată a unor acţiuni benefice au legătură doar cu managementul timpului, cu lipsa de organizare şi planificare a timpului.

 

Din păcate, chiar dacă vei folosi toate tehnicile de time management pe care le găseşti pe internet, ele nu te vor putea scăpa complet de procrastinare. Au şi ele rolul lor, însă aplicarea lor nu îţi rezolvă definitiv problema, nu îţi înşătură cauza.

 

Pentru a putea scăpa de acest „hoţ redutabil al timpului tău”, este necesar ca mai întâi să înţelegi ce îl ţine în viaţă, ce anume se află în spatele lui.

 

Noua paragdigmă despre procrastinare

 

Tergiversarea cu bună ştiinţa a propriilor acţiuni are rădăcini înfipte adânc în viaţa noastră emoţională. Problema nu este una cauzată de lipsa de voinţa sau de  time management.

 

Anumite tipare emoţionale care s-au format în mintea noastră ne determină să ne comportăm parcă împotriva voinţei noastre.

 

Este ca şi cum mintea ar avea din start pregătită o strategie bine intenţionată prin care să ne ferească de un anumit stres.

 

Dar totuşi această strategie a minţii acum nu ne mai este de folos, ci chiar ne încurcă şi ne face să avem probleme în relaţii, la job, cu banii sau cu sănătatea.

 

La fel cum în toate deciziile pe care le luăm sunt implicate emoţii, tot aşa în decizia de a amâna, intervine partea noastră emoţională care este mai mult sau mai puţin conştientă.

 

Conştientizarea este cheia pentru că ea joacă un rol important în eliminarea procraştinării.

 

Cu cât ne vom da seama care sunt scenariile care se întâmplă în mintea noastră şi ce motive neconştientizate avem în momentul când ne vine să amânăm sarcinile, cu atât mai mult vom reuşi ca în final să distrugem rădăcinile acestui obicei.

 

În continuare o să-ţi prezint cele 5 motive ascunse care stau în spatele procraştinării.

Descoperirea acestor motive reprezintă pasul cel mai important pentru eliminarea definitivă a „hoţului de timp” din viaţa ta.

 

 

1. Frica de suferinţă

 

Se spune că ne naştem înţelepţi şi că avem în noi toate resursele ca să reuşim în viaţă tot ce ne propunem.

Sunt de acord cu asta însă până să descoperim aceste lucruri este necesar să trecem printr-un proces îndelungat de eşecuri.

 

Din păcate noi oamenii am învăţat că de pe urma eşecului putem fi  umiliţi, putem suferi sau uneori chiar putem fi respinşi.

 

Toate notele rele, toată dragostea neîmpărtăşită, toţi banii pierduţi sau toate trădările prietenilor,… ne-au învăţat că eşecul înseamnă pentru noi dezastru emoţional.

 

Suferinţa pe care am simţit-o în nenumărate rânduri a creat în noi un sistem psihologic inconştient de apărare care ne îndepărtează automat de situaţiile în care am putea eşua.

 

Acest sistem eu îl numesc sindromul perfecţionistului şi el se ascunde în spatele procraştinării.

 

Atunci când crezi la nivel subconştient că o sarcină pe care o ai de făcut poate eşua pentru că ea nu poate fi încă făcută perfect, atunci sistemul de apărare împotriva eşecului se declanşează, iar tu ai toate şansele să amâni acea sarcină.

 

Acela este momentul când mai degrabă nu faci nimic sau faci altceva cu care ştii că nu vei da greş, decât să rişti şi să o dai în bară.

 

Din păcate acest mecanism te fereşte de emoţii negative doar pe moment pentru că tu deja eşti conştient că întârzierea acelei sarcini te va face oricum să te simţi vinovat.

 

Soluţia de a distruge această rădăcină a amânării este să reconsideri în mintea ta că eşecul este doar o lecţie care te poartă mai departe şi nu este o sursă de emoţii negative aşa cum l-ai considerat în trecut.

 

 

2. Frica de succes

 

La fel ca şi frica de suferinţă provenită din eşec, care este sora ei geamănă, această frică se instaurează în subconştient ca urmare a faptului că în trecut ai câştigat sau ai obţinut ceva prin munca ta şi ai simţit că ai pierdut altceva mult mai important.

 

Pe de o parte, îţi vine mereu să amâni orice acţiune care ţi-ar aduce un beneficiu crezând la nivel subconştient că vei pierde cu această ocazie un alt beneficiu.

 

Exemplu:

 

Întârzii sau îţi tergiversezi acţiunile despre care ştii la nivel conştient că pot să-ţi aducă mai mulţi bani pentru că tu la nivel subconştient ştii că făcând asta nu vei mai avea timp suficient ca să-l petreci cu familia.

 

La nivel subconştient familia pentru tine reprezintă o valoare mai mare decât banii, chiar dacă tu să zicem că acum eşti plin de datorii şi ştii că trebuie să faci ceva ca ieşi din ele.

 

Pe de altă parte, nu te implici în sarcinile pe care ţi le doreşti în mod conştient pentru că la nivel subconştient ştii că dacă tu vei munci din greu şi vei avea succes atunci oamenii din jurul tău vor avea mereu aşteptări din ce în ce ai mari de la tine.

 

Cu alte cuvinte îţi este frică de consecinţele reuşitei acţiunilor tale, ca şi cum succesul reprezintă o presiune prea mare pe umerii tăi.

 

Fiecare succes de-al tău deschide o uşă către o nouă aşteptare şi mai mare din partea celorlalţi. De aceea te vei întreba mereu, „Dar cât de mult va trebui să mă străduiesc ca să fiu extraordinar de bun în ochii celorlalţi? Ce voi face dacă nu va fi tot timpul aşa?”

 

Şi te gândeşti că dacă tu nu vei fi în capabil mereu să le îndeplineşti aşteptările atunci, ghici ce? Vei considera că ai eşuat. Din acest motiv, chiar dacă sună bizar, frica de succes este de fapt o altă faţetă a fricii de eşec.

 

Este ca şi cum tu te îndrepţi spre un eşec venind, de această dată, de pe calea succesului tău. Foarte bizar, nu-ia aşa? Şi totuşi dacă stai să analizezi mai atent, îţi dai seama cât de adevărat este. 

 

Problema aici este că nu vei obţine niciodată ceea ce îţi doreşti şi că vei rămâne cu visuri neîmplinite din motivul ascuns că atingerea lor nu îţi va acoperi nevoia ta de siguranţă.

 

Soluţia este să-ţi faci în mintea ta de mai multe ori un scenariu al momentului tău de succes şi să-l trăieşti din plin. Apoi observă-te în timp ce trăieşti acel moment şi acea presiune care se va instala pe umerii tăi şi imaginează-ţi cum manageriezi aşteptările ulterioare tot mai mari a celor din jur.

 

Cu alte cuvinte planifică-ţi trăirile şi situaţiile care vor urma la fel cum îţi planifici sarcinile. În acest fel îi vei spune minţii tale cum să reacţioneze pe viitor.

 

„Procraştinarea este frica de succes. Oamenii îşi amână sarcinile pentru că ştiu că succesul este greu de purtat pe umeri, pentru că el înseamnă responsabilitate. Aşa că e mai uşor pentru ei să-l întârzie şi să iubească mai mult filozofia – <<Întro zi voi face…>>” – Denis Waitely

 

O altă faţetă a fricii de succes a unui om o reprezintă frica de a putea fi el însuşi.

 

Fiecare dintre noi avem puteri şi slăbiciuni, atuuri şi aspecte defaforizante, calităţi şi defecte. Suntem oameni, de aceea nu putem fi totul,… pentru toată lumea.

 

Dacă succesul nostru va scoate la iveală ceea ce nu vrem să se afle despre noi, atunci la nivel subconştient noi nu ne dorim să avem rezultate ca să devenim persoane recunoscute ca fiind de de succes.

 

Întreabă-te: „Eşti în regulă cu asta? Te simţi bine în pielea ta indiferent dacă mai iese la iveală câte o slăbiciune sau un defect de-al tău? Recunoşti cu uşurinţă că nu ai doar calităţi?

 

Dacă simţi că nu poţi fi tot timpul tu însuţi, atunci ai suficiente motive să amâni acele rezultatele care ţi-ar putea dezvălui faţă de cei din jur toate aspectele personalităţii tale.

 

 

 3.  „Eu nu fac decât ceea ce îmi place”

 

Un alt motiv ascuns al amânării este pierderea motivaţiei care se poate întâmpla atunci când eşti prea concentrat pe unele sarcini pe care le percepi ca fiind plictisitoare, grele sau neplăcute.

 

Tendinţa noastră este să ne pierdem motivaţia şi să fugim de astfel de acţiuni chiar dacă îndeplinirea lor este hotărâtoare pentru ceea ce ne dorim şi ne îndepărtăm de la ceea ce ne-a motivat la început.

 

Devenim foarte uşor dezinteresaţi de visurile noastre pentru că nu vrem să sacrificăm nimic din ceea ce avem acum şi nici să ne părăsim zona de siguranţă şi de confort.

 

Aşa apare un conflict în interiorul tău care declanşează procraştinarea.

 

Conflictul este acela dintre angajamentul faţă de tine că vei face un anumit lucru care la început este atractiv şi motivant şi dintre sentimentul că toate microsarcinile care vor urma sunt dificile, plictisitoare sau enervante şi demotivatoare.

 

Exemplu:

 

Vrei să mergi la sală să faci mişcare pentru că asta pentru tine înseamnă sănătate şi stare de bine. Este o motivaţie puternică.

 

Dar când începi să te gândeşti la faptul că trebuie să te schimbi, să-ţi iei echipamentul, să-ţi faci bagajul, să-ţi umpli sticla cu apă, să mergi până acolo pe jos sau cu maşina şi să păţeşti pe drum cine ştie ce,… îţi pierzi motivaţia şi te hotărăşti să amâni, găsind rapid o explicaţie logică care poartă numele de scuză.

 

Prea multe lucruri plictisitoare trebuie făcute ca să te simţi sănătos şi să ai o stare de bine, nu-i aşa?

 

Soluţia este să nu te concentrezi pe emoţia care ţi-o dă sarcina propriu zisă care ţie ţi se pare plictisitoare, ci să te gândeşti doar la rezultatul final după ce o vei termina, în acest caz fiind starea ta de bine, adică acel lucru care te-a motivat de la început.

 

Să te gândeşti la cât de bine te vei simţi după ce vei veni de la sală şi nu la drumul pe care îl ai de făcut până acolo.

 

În general, pe orice drum pe care îl ai de parcurs,  fie el până la bani, performanţă personală sau chiar până la o mare cucerire a unui partener de cuplu,…, nu vei purta cu tine pe umeri doar lucruri uşoare şi comode, ci vor fi momente când vei simţi o lipsă de confort.

 

Însă atâta timp cât ai sentimentul puternic că merită tot ceea ce faci şi îţi păstrezi mereu în minte imaginea vie a visului (obiectivului) tău, atunci orice sarcină neatrăgătoare sau incomodă poate fi uşoară şi motivantă.

 

Ca o resursă în plus pentru putea trece uşor peste sarcinile neatractive îţi recomand cartea lui Brian Tracy care se numeşte „Eat that frog” (Digeră Broasca) sau tradusă în limba română cu titlul „Începe cu ce nu-ţi place”.

 

 

4. Rebelul interior

 

Atitudinea rebelului este aceea care ne ajută să producem schimbări rapide în viaţa noastră.

 

Când această energie este activată atunci spunem: „Stop! Ajunge! Gata! Până aici! Nu mai vreau!”

 

Este o energie foarte benefică de care putem dispune mai ales atunci când viaţa noastră este una care nu ne convine deloc.

 

Atitudinea rebelului ne ajută să ne distrugem obiceiurile proaste şi să luăm decizii foarte importante pe care în mod normal nu le-am lua aşa uşor.

 

Atitudinea de rebel ne ajută să ieşim dintr-o relaţie toxică pe care o avem, să ieşim din sărăcie, din boală,…., să renunţăm la fumat, la mâncat în exces,…

 

Norocul nostru este că toţi avem în noi un rebel interior şi toţi putem să producem orice schimbare pe care ne-o dorim.

 

Ghinionul nostru este că uneori îl folosim în sens invers decât am avea nevoie de el. În acel moment el devine complice la procrastinare.

 

Exemplu:

 

Întârzierea acţiunii de a-ţi da demisia de la un serviciu care îţi mânâncă viaţa şi te stresează poate fi pusă pe seama rebelului tău interior care acţionează în sens invers.

 

Să presupunem că o grămadă de oameni te-au sfătuit să faci asta pentru că e mai bine pentru tine. Tu în subconştientul tău te gândeşti, cine sunt ei să-mi spună mie ce să fac asta?

 

Chiar tu ţi-ai spus în nenumărate rânduri că e mai bine pentru sănătatea ta psihică şi fizică să-ţi dai demisia,… şi totuşi în subconştientul tău te gândeşti, de ce am ajuns să cred ce-mi spun ceilalţi? Ce sunt eu, un papă lapte care face ce i se spune?

 

De obicei, rebelul pe invers”    🙂 , care te face să amâni, apare la nivel subconştient o dată cu apariţia aşteptărilor pe care le au alţii sau pe care le ai chiar tu în legătură cu tine.

 

Exemplu:

 

Să presupunem că partenerul tău este cel care planifică pentru amândoi un concediu.

 

În primă fază tu eşti de acord cu el dar când se apropie termenul şi aşteptările sunt mari din partea lui ca tu să dai curs propunerii lui, atunci „tu te suceşti” şi începi să te opui. Adică îţi amâni decizia de a merge împreună cu el, căutând justificări şi pretexte.

 

Aşa îţi dai seama că s-a trezit rebelul din tine care îţi şopteşte la ureche, „Nu-l asculta! Cine se crede să-ţi spună ţie unde să faci concediu”. Rezultatul? Un conflict inevitabil cu partenerul.

 

Aşa că a da curs rebelului interior atunci când el se împotriveşte în a face ceea ce tu eşti conştient că este util şi necesar pentru tine, poţi să-ţi iei adio de la succesul şi fericirea ta.

 

Soluţia este să faci mereu lucrurile care trebuie făcute, fără să ai sentimentul că te sacrifici pentru a îndeplini aşteptările altora. Rebelul se sacrifică doar pentru el însuşi, nu şi pentru alţii.

 

Mai degrabă gândeşte-te că făcând ceea ce trebuie, tu de fapt profiţi de o ultimă oportunitatea pentru a-ţi îmbogăţi calitatea vieţii tale. Asta îl va face pe rebelul din tine să acţioneze în acord cu ceea ce îţi doreşti la nivel conştient.

 

 

5. Frica de a fi dezamăgit – „Eu şi aşa nu am noroc”

 

Oamenii care au fost dezamăgiţi foarte des în viaţa lor, au învăţat la nivel subconştient că nu au la ce să se mai aştepte diferit cu privire la rezultatele lor.

 

Au învăţat de prea multe ori că indiferent ce vor urma să facă, tot nu va ieşi aşa cum au plănuit.

 

În ei s-a creat o frică de a fi dezamăgiţi care pe parcurs şi-a schimbat forma şi manifestarea şi s-a transformat într-un sentiment de inutilitate. Acest sentiment nou încearcă să-i protejeze automat de consecinţele dezamăgirii.

 

Dacă în cazul fricii de eşec psihicul unui om spune, nu fă asta pentru că încă nu eşti pregătit şi nu o să-ţi iasă perfect şi ai să primeşti reproşuri, vei fi judecat şi ai să suferi,…

 

vocea fricii de dezamăgire este ca unui profet care îţi spune, mai bine fii dezamăgit acum că nu faci această sarcină decât să fii dezamăgit după ce o vei face. Aşa nu vei mai consuma inutil energie.

 

Dacă şi tu ai un astfel de sentiment, soluţia în acest caz este ca mai întâi să găseşti o persoană care te poate ghida într-o manieră în care să-ţi îndeplineşti sarcinile aşa trebuie.

 

Poate este nevoie de o persoană înţeleaptă din familie căreia să-i ceri ajutorul, poate ai nevoie de un mentor care a trecut prin ceea ce treci tu şi care poate avea o foarte mare influenţă asupra rezultatelor tale.  

 

 

Concluzie

 

Atunci când îţi vine să amâni, să întârzii sarcinile la fel ca eroul nostru din povestea de la început sau când pur şi simplu cauţi mereu să faci altceva decât trebuie să faci, verifică cu care dintre aceste 5 motive ascunse te confrunţi.

 

Este posibil, aşa cum am sesizat de multe ori şi în cazul meu, să existe o îmbinare de mai multe motive care să te conducă spre procrastinare.

 

Analizează-le cu atenţie! Atunci când descoperi adevăratele motive ale amânării începi să controlezi situaţia şi să schimbi starea în care te afli.

 

Acum îl las pe Mark Twain să-ţi dea un ultim sfat care să te ajute să scapi de procrastinare .

 

„Secretul de a merge înainte pentru a obţine ceva este tot timpul acela de a începe. Secretul de a începe este acela de a-ţi sfărma sarcinile complexe care te copleşesc în acţiuni mai mici şi de a începe cu prima dintre ele”.

 

 

Te rog, dă o mână de ajutor prietenilor tăi ca să scape de procrastinare!  😛 

 

Cu drag,

Ciprian

 

PS: Dă-mi şi mie o mână de ajutor! Scrie-mi mai jos un exemplu despre cea mai grea luptă pe care ai dus-o cu amânarea şi cum ai procedat. Asta ca să văd ce idei îmi mai vin despre acest subiect. Mulţumesc!

 





Ce părere ai despre acest articol ?

Comentarii

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

De ce sa te inscrii pentru pachet?


bifa Înveţi cum să-ţi pui rapid ordine in minte ca să îţi pui ordine în viaţă

bifa Înveţi cea mai eficientă tehnică de amplificare a încrederii în tine

bifa Afli cum să scapi de negativitate şi amintiri neplăcute

bifa Afli cum să amplifici o emoţie plăcută sau productivă

Ultimele articole